Wednesday, May 23, 2007

ALEX MIHĂILEANU: "Miserupismul"

Trăsătură cruntă, caracteristică românilor, miserupismul reprezintă esenţa însăşi existenţei prezente a unui popor obosit şi plictisit. “Mi se rupe”, spuse oarecine şi îşi văzu în continuare de propria treabă. Mi se rupe, ţi se rupe, i se rupe, ni se rupe, vi se rupe, li se rupe. Conjugarea cea mai frecventă a stării de spirit.

Adevărul e că miserupismul nu e doar o stare de spirit, nu e doar o atitudine, nu e doar un conglomerat de replici. Dimpotrivă, miserupismul este o reacţie alergică, reacţie cauzată de diverşi factori, începînd cu un eveniment sau cu un fapt şi terminînd cu o persoană. Miserupismul este o chestiune de-a dreptul fascinantă, cîtă vreme ai timp să stai şi să o analizezi.

Din păcate, am ajuns şi eu la trista concluzie că, în extrem de multe situaţii, miserupismul este cea mai bună soluţie. Trăim înconjuraţi de atît de mulţi oameni, de atît de multe caractere şi personalităţi - în sens pur psihologic - distincte, încît nu ai cum să nu remarci că, de multe ori, cea mai bună, respectiv cea mai simplă soluţie, nu este alta decît indiferenţa.

Dacă nuanţezi un pic noţiunea de indiferenţă, ajungi să constaţi că nu e altceva decît miserupism. Spre deosebire de pura indiferenţă, miserupismul tinde să fie, mai degrabă, o diferenţă de atitudine care ţine exclusiv de o serie de factori. Iniţial, miserupismul nu există decît sub formă de frustrare. Continuarea este nepăsarea corelată cu eventuala diferenţa, însă susţinută dacă şi numai dacă există şi un alt cîştig decît ideea de mulţumire şi preţuire, recunoştinţă sau respect.

Altfel spus, miserupismul se poate transforma într-o formă de heirupism în condiţiile în care beneficiază de o motivaţie intensă, de cele mai multe ori palpabilă, cu amendamentul că trebuie să apară în momente favorabile pentru miserupist şi nefavorabile pentru ceilalţi. Practic, miserupismul poate fi definit şi ca o formă de egoism ceva mai evoluat, evoluţia constînd nu doar într-un lanţ de cerinţe mult mai sofisticate, ci şi într-o atitudine oarecum sfidătoare, combinată cu ipocrizie şi nesimţire voalată.

Unde se vrea a se ajunge cu această definire oarecum redundantă? Ei bine, a ajuns să mi se rupă. Chiar dacă miserupismul este definit de o serie de termeni precum nesimţire, indiferenţă şi ipocrizie, uneori, este cea mai bună soluţie pentru a-ţi calma nervii provocaţi de propriile-ţi bune intenţii.

Cu toate că, pînă la urmă, tot miserupism se numeşte, consider că, în ceea ce mă priveşte, miserupismul meu este cauzat de miserupismul şi de indiferenţa celorlalţi. Presupun că este o chestie echitabilă, un raport de unu pe unu, favorabil ambelor jumătăţi ale ecuaţiei. În caz contrar, rezultatele ar fi catastrofale pentru una dintre cele două părţi implicate, iar cataclismul, în nici un caz, nu trebuie să fie suportat de propria persoană. Pînă la urmă, ghidajul unei vieţi este bazat pe doze egoism. Tot secretul este să ştii cînd şi cum să le administrezi.

www.subiectiv.ro

No comments: