Monica Macovei a castigat 13.366 euro dintr-un proces contra Romaniei la CEDO. Este primul caz in care o persoana de etnie roma este despagubita international pentru rele tratamente din partea politiei romane.
Citesti aceasta prima parte dintr-un articol din Gandul, si te gandesti, ia te uita, nu stiam ca dna Macovei e de etnie roma! Trebuie sa citesti mai departe sa-ti dai seama despre ce e vorba, e un fel de jurnalism cu obstacole.
In realitate, dna Macovei a fost avocatul respectivei persoane in procesul castigat la CEDO. De ce este bagata in titlul articolului, ce importanta are daca a fost ea sau altcineva? Eh, poate ca angajatii lui Popescu C.T. au o mare admiratie fata de profesionalismul fostului ministru al Justitiei. Sau, ma rog, poate ca nu.
Tot din articol ne-ar mai putea duce gandul ca dna Macovei a provocat o paguba Romaniei (in realitate statul roman e cel care si-a produs siesi paguba in toate aceste cazuri, si nu ma refer doar la sumele date ca despagubire).
Oricum, daca tinem cont ca ziarul sefului Clubului Roman de Presa a inventat un intreg episod in care ministrul Justitiei de atunci cerea schimbarea procurorului din dosarul dlui Patriciu, si apoi a publicat cu surle si trambite gramada aceea de minciuni, episodul acesta, micile malitiozitati strecurate printre randuri la adresa dnei Macovei sunt chiar inofensive si triviale; mai ales pentru cineva obisnuit cu acest tip de a face presa.
In alta ordine de idei, cazul pe care statul nostru l-a pierdut la CEDO este o exemplificare a unui gen de atitudini foarte raspandite in tara noastra si care ar putea fi grupate sub numele generic de “teoria dreptului conditionat”.
Cum ii spune numele, teoria recunoaste existenta abstracta a unui anume drept, dar considera normal ca acesta sa dispara in cazuri specifice, daca subiectul nu indeplineste anumite conditii, mai mult sau mai putin severe.
Spre exemplu, in cazul de mai sus, politia l-a maltratat pe omul respectiv, iar procurorii au refuzat sa-i ia in considerare plangerea, cu tot cu adeverinta medico-legala si martori, pe motiv ca el (si cu tatal sau) “sunt cunoscuti de mult timp ca elemente antisociale, fiind predispusi la acte de violenta si sustrageri” samd.
Cu alte cuvinte, sigur ca exista un drept de acces la justitie sau protectie impotriva relelor tratamente, dar el se aplica doar cetatenilor model! Cei pe care procurorii ii cunosc ca elemente antisociale nu pot sa-l invoce, e un lucru normal. Si normal l-a considerat si justitia romana. Dreptul exista, dar e conditionat.
Alte exemple? Pai nu trebuie sa merg mai departe de un articol trecut, cel in care tratam un articol de ziar publicand corespondenta privata a unei persoane. Justificarea, atat a ziarului cat si a celor care l-au sustinut? A, pai individa cu pricina are o multime de defecte, e platita din bani public, e suspecta, ne face de ras cu practicile ei sexuale si asa mai departe.
Cu alte cuvinte, exista dreptul la viata privata si la inviolabilitatea corespondentei da’ cu conditia sa nu scrii chestii suspecte, sa faci sex asa cum trebuie, sa nu fii platit din bani publici, si in general sa le fii simpatic. Daca nu indeplinesti conditiile astea, atunci - perfect natural dupa proponentii acestei teorii - dreptul dispare.
Si as mai putea da o multime de exemple; poti avea drept de proprietate, cu conditia sa fii mancat salam cu soia si sa fii rezonabil de sarac; exista libertatea cuvantului, dar sa nu scrii chestii care sa-i supere; poti avea dreptul la un tratament corect in justitie, cu conditia ca mass-media sa nu te fi judecat in prealabil samd.
Care e problema cu teoria asta? Pai e o contradictie de termeni. Nu este o teorie a dreptului conditionat, este o teorie a anularii notiunii de drept. Daca un drept este o libertate recunoscuta de lege, atunci, prin implicatie imediata, un drept conditionat (altfel decat de respectarea drepturilor celorlalti) este un drept inexistent.
Conditionat nu este dreptul, restrangerea lui este strict conditionata, cu atat mai strict cu cat dreptul este mai important si restrangerea mai severa.
Inventarul stricaciunilor politice
Citesti aceasta prima parte dintr-un articol din Gandul, si te gandesti, ia te uita, nu stiam ca dna Macovei e de etnie roma! Trebuie sa citesti mai departe sa-ti dai seama despre ce e vorba, e un fel de jurnalism cu obstacole.
In realitate, dna Macovei a fost avocatul respectivei persoane in procesul castigat la CEDO. De ce este bagata in titlul articolului, ce importanta are daca a fost ea sau altcineva? Eh, poate ca angajatii lui Popescu C.T. au o mare admiratie fata de profesionalismul fostului ministru al Justitiei. Sau, ma rog, poate ca nu.
Tot din articol ne-ar mai putea duce gandul ca dna Macovei a provocat o paguba Romaniei (in realitate statul roman e cel care si-a produs siesi paguba in toate aceste cazuri, si nu ma refer doar la sumele date ca despagubire).
Si am mai putea crede ca dna Macovei i-a provocat o paguba si celui reprezentat, scrie supra titlul articolului “In vreme ce clientul ei primeste doar 8.000 de euro despagubiri”, doar ca in realitate aceste sume sunt stabilite de Curte.
Oricum, daca tinem cont ca ziarul sefului Clubului Roman de Presa a inventat un intreg episod in care ministrul Justitiei de atunci cerea schimbarea procurorului din dosarul dlui Patriciu, si apoi a publicat cu surle si trambite gramada aceea de minciuni, episodul acesta, micile malitiozitati strecurate printre randuri la adresa dnei Macovei sunt chiar inofensive si triviale; mai ales pentru cineva obisnuit cu acest tip de a face presa.
In alta ordine de idei, cazul pe care statul nostru l-a pierdut la CEDO este o exemplificare a unui gen de atitudini foarte raspandite in tara noastra si care ar putea fi grupate sub numele generic de “teoria dreptului conditionat”.
Cum ii spune numele, teoria recunoaste existenta abstracta a unui anume drept, dar considera normal ca acesta sa dispara in cazuri specifice, daca subiectul nu indeplineste anumite conditii, mai mult sau mai putin severe.
Spre exemplu, in cazul de mai sus, politia l-a maltratat pe omul respectiv, iar procurorii au refuzat sa-i ia in considerare plangerea, cu tot cu adeverinta medico-legala si martori, pe motiv ca el (si cu tatal sau) “sunt cunoscuti de mult timp ca elemente antisociale, fiind predispusi la acte de violenta si sustrageri” samd.
Cu alte cuvinte, sigur ca exista un drept de acces la justitie sau protectie impotriva relelor tratamente, dar el se aplica doar cetatenilor model! Cei pe care procurorii ii cunosc ca elemente antisociale nu pot sa-l invoce, e un lucru normal. Si normal l-a considerat si justitia romana. Dreptul exista, dar e conditionat.
Alte exemple? Pai nu trebuie sa merg mai departe de un articol trecut, cel in care tratam un articol de ziar publicand corespondenta privata a unei persoane. Justificarea, atat a ziarului cat si a celor care l-au sustinut? A, pai individa cu pricina are o multime de defecte, e platita din bani public, e suspecta, ne face de ras cu practicile ei sexuale si asa mai departe.
Cu alte cuvinte, exista dreptul la viata privata si la inviolabilitatea corespondentei da’ cu conditia sa nu scrii chestii suspecte, sa faci sex asa cum trebuie, sa nu fii platit din bani publici, si in general sa le fii simpatic. Daca nu indeplinesti conditiile astea, atunci - perfect natural dupa proponentii acestei teorii - dreptul dispare.
Si as mai putea da o multime de exemple; poti avea drept de proprietate, cu conditia sa fii mancat salam cu soia si sa fii rezonabil de sarac; exista libertatea cuvantului, dar sa nu scrii chestii care sa-i supere; poti avea dreptul la un tratament corect in justitie, cu conditia ca mass-media sa nu te fi judecat in prealabil samd.
Care e problema cu teoria asta? Pai e o contradictie de termeni. Nu este o teorie a dreptului conditionat, este o teorie a anularii notiunii de drept. Daca un drept este o libertate recunoscuta de lege, atunci, prin implicatie imediata, un drept conditionat (altfel decat de respectarea drepturilor celorlalti) este un drept inexistent.
Conditionat nu este dreptul, restrangerea lui este strict conditionata, cu atat mai strict cu cat dreptul este mai important si restrangerea mai severa.
Inventarul stricaciunilor politice
No comments:
Post a Comment