Cristina Hurdubaia:"Ingerul meu, ingerul lor, ingerii nostri ..."

Sunt intr-o stare de ... amortire. De somn, de foame, de mila ... nici nu mai stiu ... Stiu doar ca nu am dormit de mai bine de 35 de ore si mai stiu ca nu am apucat sa ma distrez. Sau sa beau sampanie. Sau sa imi pun macar o dorinta la miezul noptii ... Culmea e ca nici macar nu regret ca Revelionul m-a prins langa niste oameni ai strazii ...

In timp ce filmam de Craciun pe dealuri si campii, intr-un sat de vaduve, colegul meu, operatorul Stefan Stoica, a venit cu o idee: "Uite, io as filma de Revelion aurolaci"... a zis el si mi s-a parut, din punct de vedere jurnalistic, interesant ... Si, cand sefii mei m-au intrebat, glumind : "Ei, si de Revelion ce ne pregatesti?" iar io am raspuns, aproape tot ca o gluma:"Niste aurolaci"... am stiut inca de atunci ca reportajul era ... ca si facut. Nu pot uita chipurile de uimire ale colegilor mei. Unii au spus ca suntem nebuni - si eu si Stoica - altii, ca e o idee geniala ...


31 decembrie 2007, in jurul orei 22,00
Suntem in masina, cautam oameni ai strazii. Ajungem in Grozavesti. Gasim un canal, in care locuiesc 7 persoane. Stoica ii stie pe unii dintre ei ... Chiar si asa, se negociaza la sange. Vor bani, altfel nici nu vor sa auda. "Sub 3 milioane nici nu discutam", ne spune sefa, o femeie de vreo 40 si ceva de ani ... Ne scotocim prin buzunare. Eu am 1,5 milioane, Stoica, 500.000 de lei. Ultima strigare: 2 milioane. "Va convine, bine, nu" ... forteaza nota Stoica.

Primim, intr-un final, acordul si intram. Nu am cuvinte sa descriu cum miroase inauntru. Io, cu fularul la nas, incerc sa rezist. Stoica incepe sa monteze camera de filmat; mie imi vine, dupa 5 minute, sa vomit ... Si cand simt ca nu mai pot, fug... Si fug si fug ... Afara. Pana ajung, mi se pare ca trece o vesnicie. Nu ma intereseaza nici gandacii cat o nuca, nici sobolanii, de care ma tot impiedic ... Doar alerg ... Afara, mi se pare ca miroase la fel.
(Am reusit sa scap de mirosul care mi s-a impregnat pe creier, abia azi, pe la pranz. Dupa ce am montat, dupa ce am revazut reportajul si dupa ce am plans ... De mila. Pentru ca, emotional, m-a rupt in 2 ...)
Stoica ramane in ... grota, cum ii spune el. Io, in stare de soc, ajung in masina, il sun si-i spun, agitata, sa iasa, ca vorbim cu ei afara. Stoica imi spune "ok, stai linistita", dar ramane in continuare acolo, timp de cateva minute bune ...

31 decembrie 2007, ora 23.00
Intre timp, io ma tot foiesc pe langa gura canalului, mai bag un cap inauntru, ca sa stiu ca e in siguranta colegul abandonat. Ma simt vinovata pentru faptul ca am avut „inima” sa-l las singur acolo, dar chiar nu mai puteam sta ...

Ingerii lor ...
Se aud zgomote, apoi apare flacara unei lumanari... Respir usurata. Stoica e intreg. Iar oamenii din canal, pregatiti de revelionul din Piata Constitutiei. „E primul revelion petrecut afara”, imi spune Luiza. Are 23 de ani, dar arata de 45 ... „Anul trecut, a fost mai tragic. Am stat intr-o scara. Am adormit cu tot cu copil, care are 4 ani, si dimineata, am gasit la cap, sarmale, cozonac, haine pt copil. Acum mergem si noi acolo in centru, poate li se face oamenilor mila de noi si primim sarmale ... „ (Toata noaptea au spus aproape obsesiv : "vrem sarmale si ciorba calda" ...)

Se urca in masina. Se apropie ora 23,30. Desi as fi vrut sa mai vorbesc cu ei pe strada, mergem spre Unirii si decidem sa vorbim, ce avem de vorbit, acolo ...

E ora 24.00
Cu trei secunde inainte de miezul noptii, cei doi, Mihai si Luiza, se uita socati la oamenii din jur. La lumini, la Parlament si tresar la artificii. La cumpana dintre ani, se saruta ... fascinati si fericiti in fericirea lor...

Oamenii din preajma lor sunt intr-o stare de bucurie maxima. Sampania curge, muzica la fel, artificiile iti iau ochii. Io nu am timp sa simt secundele. Sunt prinsa de reactiile celor 2 si cand ma "trezesc", ea plange, iar el o strange in brate neputincios ...

De undeva, apare un inger. Un Mos Craciun. Cu o sticla de sampanie in mana. Luiza vorbeste singura:"De vreo 7 ani nu am mai baut sampanie. Nici nu-i mai stiu gustul"... Dar Mosul, fara s-o auda, le toarna jumatate de pahar de sampanie, apoi se fotografiaza cu ei "...

Si io, si Stoica, ne solidarizam cu Mihai si Luiza. Nu am mancat nimic, nu am baut sampanie. Io, nici macar pana la ora asta... Iar de mancat, am cigulit dintr-o ciocolata, azi, pe la pranz ...


1 ianuarie 2008

Ingerul lor ...
Cand in sfarsit ajung acasa, moarta de oboseala, dupa o zi de munca fara oprire, la usa scarii mele, ma lovesc de 2 copii. Ai strazii. Sunt inghetati si se bucura cand ma vad. "Uite o doamna. Ea sigur ne da drumul la usa". In mana tin o sorcova. Io, in stare maxima de transa, de oboseala si poate din cauza evenimentelor din ultimele ore., ii las sa intre, scot, teleghidata, portofelul, fara sa ma gandesc ca mi-l pot smulge si fugi cu el, le dau tot ce am inauntru (putin, vreo 200.000 de lei) si ii intreb unde dorm. "In canal, doamna, la Unirii".
Cand sa intru in lift, unul dintre ei, de vreo 10 ani, fuge dupa mine, ma atinge pe cap cu sorcova si imi zice:"Asa, bun, sa fie Dumnezeu cu dvs, ca sunteti o doamna buna" ...

Din lift iese un barbat. Cu o bata in mana, urland in gura mare la ei:"am chemat poli-tzia. Suna de o ora la interfono" ... Copiii se dau 2 pasi in spate si io le spun in soapta:"Mai bine plecati, ca sa nu aveti probleme" ... In lift, barbatul, un italian, imi explica in limba lui ca l-au exasperat ... Io ma fac mica, mi se pare ca atitudinea mea l-a scos din sarite si mai tare ...

Intru in casa si ma prabusesc pe pat. Ma buseste plansul...

Ingerii lor ...
Nu, nu e o poveste inventata. Nu stiu ce inseamna tot ce mi s-a intamplat, dar prima mea zi a anului 2008 s-a terminat, in mare, foarte trist ... Singura bucurie au fost emailurile telespectatorilor. In seara asta, Luiza, Mihai, cel mic si familia lor macar au ce manca (SARMALEEEE!), cu ce se imbraca si pot dormi in lenjerie curata ... Am zis si le mai zic o data:"Dumnezeu sa le dea dupa sufletul lor" ... E o "vorba" auzita curand, de la un om cu suflet mare ...

Ingerul meu ...
Poate voi nu credeti in ingeri, da' io, da. Acum multi ani, cam pe vremea asta, ma aflam, ratacita, printr-o padure ... Eram cu prietenul meu, mergeam sa o cautam pa mama lui, "disparuta", undeva pe langa Roman. Era o zapada de mai bine de 1 metru. Eram inghetati si dezorientati. Mergeam in nestire, in noapte, si parca drumul nu se mai termina... Deodata, in fata noastra, a aparut o femeie. Nu stiu de unde... Nu stiu cand ... Ne-a intrebat pe cine cautam; apoi ne-a aratat calea cea buna... Dupa care, a disparut brusc ... De atunci, io chiar cred in ingeri. In ingerii nostri ...


LA MULTI ANI! Si sa va dea Dumnezeu ingeri ... dupa suflet!

Carpenisan: IMI DAU DEMISIA !

Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

Patrasconiu: "Cruciti-va! Remes ia mita si o parte a presei se piaptana"

Scurt, semnalez doar un amanunt in “afacerea” Remes-Muresan. Stie toata tara: TVR a dat joi seara 2 minute de inregistrare devastatoare cu un ministru jenant (Decebal Traian Remes), luind un plic si intarind decisiv ideea zilei si a saptaminii (ca Remes ar fi un spagar ordinar!).

Ei bine, o parte a presei (ca sa ma exprim ca Ion Iliescu - “o anumita parte a presei̶ ;) nu vede in spaga luata de Remes cea mai mare problema, ci in faptul ca TVR - si apoi, mai multe televiziuni - au putut difuza aceasta caseta. Cum a fost posibil ca aceasta caseta neobisnuita sa ajunga la presa? - se intreaba centrele nationale de isterie care functioneaza sub acoperirea mass-media. Cum a fost posibil?

Cum ar fi fost posibil Watergate? - intreb si eu, deloc mirat insa de indignarea jucata en gros si en detail a unora cu care nu sint mindru ca sint coleg de breasla.

TRU:"Radu Mazăre şi magistraţii de la Judecătoria Constanţa sînt idioţi"

Nu are importanţă dacă afirmaţia in titlu e sau nu adevărată. Important e că, astăzi, vineri 5 octombrie 2007, a apărut precedentul juridic în baza căruia pot face această afirmaţie, cu certitudinea că legea mă apără.

Urmează mulţumirile, pe structura de ceremonie cuvenită proaspătului Oscar Juridic cucerit de ţara noastră.

Aşadar:
- mulţumesc Proniei că trăiesc într-un stat de drept care nu se teme nici de sentinţe dificile, nici de penibil!
- mulţumesc Justiţiei române, în general, şi mulţumesc, în particular, neobositului Tudor Chiuariu, Ministrul cu dosar al Justiţiei, omul care se ocupă constant de demiterea procurorilor şi de ordonanţe de urgenţă care îl scutesc de anchetă pe cetăţeanul Chiuariu!
- mulţumesc instanţelor înţelepte care au stabilit că DIP s-a spetit cinstit, pînă a reuşit să cumpere 23 de case!
- mulţumiri şi instanţei care a înţeles cît de inevitabilă era călătărioa care l-a dus pe Adrian Năstase în Israel, exact în ziua în care avea înfăţişare la tribunal!
- nu în ultimul rînd, mulţumiri producătorilor şi producătorilor-asociaţi care au făcut posibilă întronizarea Dreptului în România: Iliescu Ion, cu a sa declaraţie de la Satu Mare, inegalabilul Maestru Predescu de la Curtea Constituţională care a vegheat ani lungi, în Senat, la buna croială a legilor şi mai tînărul dar nu mai puţin distinsul Bogdan Olteanu care ascunde în biroul personal proiectele de legi aprobate de parlamentari!

Fără ei, Oscarul cuvenit de drept Dreptului român s-ar fi aşezat pe fruntea statului kazah, mîndrul nostru partener economic, sau în poala cine ştie cărui stat de drept sub-saharian.

Pe 6 iule 2006, în cursul unei conferinţe de presă, Rau Mazăre, Primar şi Ministru al Justiţiei în oraşul Constanţa, a făcut-o „ proastă” pe Sulfina Barbu, pe atunci Ministru al Mediului. Sulfina Barbu l-a dat în judecată pe Radu Mazăre. Judecătoria Constanţa s-a pronunţat, vineri 5 octombire, respingîd acţiunea. De remarcat argumentul fundamental al apărării: „declaraţiile au fost făcute în calitate de primar al Constanţei pentru ocrotirea intereselor publice şi nu ca persoană fizică aşa cum ar fi fost formulată acţiunea”. Corect! Mazăre Primarul şi-a apărat oraşul de o proastă şi binemerită recunoştinţa Constanţei!

Magistraţii constănţeni au stabilit că Sulfina Barbu e „proastă” de drept. Faţă de cele de mai sus, e de sperat că o instanţă superioară va stabili, la apel, că nu numai Sulfina Barbu ci toate femeile şi, în general, toţi cetăţenii insultaţi de nababi locali sînt proşti. În drept şi în fapt.

http://tru.blog.cotidianul.ro

ANDREEA PORA: Coruptie de la o posta

Desi tanar si la inceput de cariera, ministrul Chiuariu ar trebui sa fie o nesecata sursa de inspiratie pentru colegii sai de cabinet. Domnia sa breveteaza un gen de comportament politic neexploatat suficient pana acum: atunci cand esti prins cu greseala, fie minti pivindu-ti fix in ochi interlocutorii, fie dai vina pe cei care nu se pot apara din motive de complicitate sau de subordonare.Sa luam exemplul scandalului Tulus, reintrat fulgerator in atentie odata cu vestea venita cu Posta Romana ca unii ministri, printre care insusi Chiuariu, ar fi cercetati preliminar intr-un dosar penal.Expeditorul mesajului este hulitul Tulus, seful sectiei de procurori din DNA care instrumenteaza dosarele de mare coruptie, deci si pe cel cu afacerea Posta si grupul de interese din jurul ei.Dorinta lui Chiuariu de a scapa de Tulus este de aceea mai proaspata, mai apriga si mai cutezatoare ca in primavara. Caci numai ea l-a putut impinge sa spuna in direct si in prime-time ca Tulus ar fi facut disparut un dosar si ca raportul de verificare a Sectiei a II-a este "un dezastru". A spus toate acestea cu vocea-i in neterminata formare, cu o incruntatura amenintatoare si buzele linie.

Mai, mai sa-l crezi, ca doar e seful Justitiei! Adevarul e insa altul. CSM-ul a clarificat inca de acum o saptamana chestiunea, mai precis dosarul e la locul lui in fisete, iar raportul procurorilor inspectori e departe de dezastrul pe care si l-ar dori Chiuariu.Asta nu inseamna ca ministrul nu face totul si chiar mai mult decat atat ca sa schimbe raportul, sa-l mai innegreasca pe ici pe colo, dupa formula incercata si cu raportul de monitorizare al Comisiei Europene.O prima mostra de presiune deja exista: din nota de inspectie a procurorilor aflata pe masa CSM in sedinta din 6 septembrie s-a volatilizat pasajul referitor la cererea de revocare din functie a lui Tulus considerata "disproportionata in raport cu obiectivul legitim declarat, respectiv eficientizarea luptei impotriva coruptiei".Cu toate acestea, bratul lung al lui Chiuariu a inceput sa intre la apa, din moment ce din raport reiese negru pe alb ca a facut "o anume presiune asupra conducerii DNA". Singurul care nu distinge bine culorile esentiale este premierul Tariceanu, care spune ca raportul arata ca nu au fost presiuni. Amin!Rapiditatea cu care au evoluat evenimentele in ultimele zile arata ca Justitiei i se pregateste ceva. Nu e clar ce, pentru ca situatia politica e confuza, totul depinzand de longevitatea cabinetului Tariceanu si, implicit, a formidabililor lui ministri, in frunte cu Chiuariu.Este limpede ca lupta impotriva lui Tulus si Morar a intrat in linie dreapta, cum la fel de clar e ca nici acestia nu stau cu bratele incrucisate. Dovada ca nu au retineri in a cerceta ministri, in a-si baga nasul in megaafacerile unor grupuri de interese, in majoritate transpartinice.Faptul ca intr-un an cu mare incarcatura electorala principalii actori de pe scena politica nu-si pot vedea linistiti de campanii si sforarii - iata, nici macar Nastase nu e lasat sa reintre in politica prin bloguri si manevre mai mult sau mai putin virtuale, asteptand decizia presedintelui pentru reluarea urmaririi penale - e de natura sa arate ca mobilizarea impotriva celor doi procurori va fimaxima.De data aceasta insa victoria politicului corupt nu mai este chiar atat de sigura, din simplul motiv ca procurorii si magistratii au simtit in perioada Macovei gustul independentei si al respectului de sine. In plus, Chiuariu are marele merit de a se bucura de dispretul aproape unanim al acestora. Vremea marionetelor cu tafna si tupeu incepe sa apuna. Mai ales in domenii sensibile cum sunt Justitia si Educatia ...

Blogger e folosit de hackeri pentru răspindirea de viruşi

Cel mai popular site de bloguri din lume, Blogger (ex-Blogspot), deţinut de Google, este folosit de hackeri care creează jurnale fantomă şi posteaza articole cu link-uri spre site-uri infectate cu diverşi viruşi, spun specialiştii în securitate citaţi de presa americană. (continuare aici)

Iulian Enache:"Oda lui Patriciu"

Actul I

O fosta colega imi atrage atentia ca ieri, in toate ziarele, subiectul principal pe economic a fost scandalul de la Bursa cu actiunile Rompetrol. Ca n-ar fi anuntat Patriciu la timp Bursa, ca a fost o magarie, ca cineva a facut bani, etc. In Adevarul, liniste si pace, mucles, mers pe burta senin si joc de glezne. Era doar ceva ca pretul actiunilor Rompetrol s-ar putea sa creasca la nu stiu cat.
Trebuie sa marturisesc ca stiu de unde se trage chestia asta, si nu e de la Patriciu. Si nici macar de la redactori. In general, exista prin redactii un redactor sef, un redactor sef-adjunct sau un sef de sectie care controleaza informatiile. Daca unul din astia e batut in cap, o sa blocheze informatia despre patronul ziarului pe principiul "nu scriem de rau despre taticul nostru". Pentru ca-i tremura picioarele la perspectiva de a fi dat afara sau mustrat, se transforma intr-un activist tampit de partid, care dobandeste brusc un elan comunist si cenzureaza ca blegul, stricandu-i afacerea patronului. De ce? Simplu. Cum arata un ziar central care refuza sa dea o informatie la zi despre patronul sau, in aceeasi zi in care restul presei centrale e plina de chestia respectiva? In primul rand da impresia ca patronul i-a dictat direct chestia respectiva, ca patronul are ceva de ascuns si ca ziarul ala, ca atare, nu e de incredere. Pierderi de tiraj, de reclama, de bani. Pentru ca cititorul nu este atat de prost pe cat il cred unii redactori sefi obisnuiti cu viata la Scanteia. Iata cum un elan de trepadus proactiv poate sa faca rau celui pe care crede in mintea lui ca de fapt il apara.

Actul II
Ma uit la ce scrie presa centrala si la ce comentarii scriu cititorii sai pe site-urile ziarelor despre vanzarea a 75% din Rompetrol de catre Patriciu. Toti frustratii, toti comunistii ordinari care pozeaza in capitalisti de bun-simt au pareri. Manie proletara, Patriciu e un hot ordinar, sa-i luam banii si sa-i impartim intre noi, cum isi permite ala sa faca atatia bani, etc.
Acum, nu ca Patriciu ar fi vreun inger. Ceea ce n-a reusit sa inteleaga romanul frustrat este ca nu poti fi om de afaceri si inger in acelasi timp. Nu in Romania. In alte parti, nu multe, poti, dar nici macar acolo nu se intampla. Ceea ce uita tugulanul care munceste patru ore pe santier pe 10 milioane si dupa aia munceste alte opt ore in carciuma la vodca este ca Patriciu a muncit pentru banii aia de i-au sarit capacele. A luat Rompetrol, pe bune sau prin magarii, pe vremea cand avea o cifra de afaceri de cinci milioane de dolari. In 2006 a avut o cifra de afaceri de sase miliarde de dolari. A cumparat rafinaria Vega Ploiesti. In noua luni, i-a triplat cifra de afaceri. Colegii care au scris pe Finante va pot confirma ca isi platea ratele la datoriile pe care le avea la stat cu rigurozitate. Azi, insa, Patriciu este inamicul public numarul unu, pentru ca asa i s-a sculat domnului Basescu. Anchete in weekend la 12 noaptea (atentie, organele abilitate nu lucreaza in weekend decat atunci cand primesc telefoane de la un betiv nervos, pare-se), catuse, noroi, declaratii in presa despre vinovatie inainte ca procesul sa se fi finalizat. In fine, romanisme.
Apropo, domnule presedinte incoruptibil, ce se mai aude cu Rafo? Cat au platit din datorii la stat? Fireste, sunt intrebari retorice, pentru ca din Rafo nu ies bani decat in directia conturilor personale. Altfel nu.
Nu-i plang de mila lui Patriciu. Sunt convins ca a facut destule lucruri necurate ca sa ajunga aici. Insa din toata clica de hoti care apar pe teveuri, e singurul care mi-a raspuns la telefon de fiecare data si mi-a oferit toate informatiile pe care i le-am cerut. Omul mi se pare un capitalist veritabil, si este cu siguranta foarte inteligent. De cate ori l-am sunat, era informat cu tot ce se intampla pe piata petroliera din lumea asta, desi are o armata de oameni care ar trebui sa faca asta pentru el. De aceea, daca este gasit vinovat de hotie, bagati-l la puscarie. Daca nu, lasati-l naibii in pace sa se bucure de banii aia pe care i-a muncit. Si daca vreti si voi bani, nu mai ravniti la aia pe care ii are Patriciu - faceti-i pe ai vostri. Luati si voi o companie si dati-i papa pana se face mare - apoi va puteti cumpara o insula si va puteti declara stat.