ANDREEA PORA: Coruptie de la o posta

Desi tanar si la inceput de cariera, ministrul Chiuariu ar trebui sa fie o nesecata sursa de inspiratie pentru colegii sai de cabinet. Domnia sa breveteaza un gen de comportament politic neexploatat suficient pana acum: atunci cand esti prins cu greseala, fie minti pivindu-ti fix in ochi interlocutorii, fie dai vina pe cei care nu se pot apara din motive de complicitate sau de subordonare.Sa luam exemplul scandalului Tulus, reintrat fulgerator in atentie odata cu vestea venita cu Posta Romana ca unii ministri, printre care insusi Chiuariu, ar fi cercetati preliminar intr-un dosar penal.Expeditorul mesajului este hulitul Tulus, seful sectiei de procurori din DNA care instrumenteaza dosarele de mare coruptie, deci si pe cel cu afacerea Posta si grupul de interese din jurul ei.Dorinta lui Chiuariu de a scapa de Tulus este de aceea mai proaspata, mai apriga si mai cutezatoare ca in primavara. Caci numai ea l-a putut impinge sa spuna in direct si in prime-time ca Tulus ar fi facut disparut un dosar si ca raportul de verificare a Sectiei a II-a este "un dezastru". A spus toate acestea cu vocea-i in neterminata formare, cu o incruntatura amenintatoare si buzele linie.

Mai, mai sa-l crezi, ca doar e seful Justitiei! Adevarul e insa altul. CSM-ul a clarificat inca de acum o saptamana chestiunea, mai precis dosarul e la locul lui in fisete, iar raportul procurorilor inspectori e departe de dezastrul pe care si l-ar dori Chiuariu.Asta nu inseamna ca ministrul nu face totul si chiar mai mult decat atat ca sa schimbe raportul, sa-l mai innegreasca pe ici pe colo, dupa formula incercata si cu raportul de monitorizare al Comisiei Europene.O prima mostra de presiune deja exista: din nota de inspectie a procurorilor aflata pe masa CSM in sedinta din 6 septembrie s-a volatilizat pasajul referitor la cererea de revocare din functie a lui Tulus considerata "disproportionata in raport cu obiectivul legitim declarat, respectiv eficientizarea luptei impotriva coruptiei".Cu toate acestea, bratul lung al lui Chiuariu a inceput sa intre la apa, din moment ce din raport reiese negru pe alb ca a facut "o anume presiune asupra conducerii DNA". Singurul care nu distinge bine culorile esentiale este premierul Tariceanu, care spune ca raportul arata ca nu au fost presiuni. Amin!Rapiditatea cu care au evoluat evenimentele in ultimele zile arata ca Justitiei i se pregateste ceva. Nu e clar ce, pentru ca situatia politica e confuza, totul depinzand de longevitatea cabinetului Tariceanu si, implicit, a formidabililor lui ministri, in frunte cu Chiuariu.Este limpede ca lupta impotriva lui Tulus si Morar a intrat in linie dreapta, cum la fel de clar e ca nici acestia nu stau cu bratele incrucisate. Dovada ca nu au retineri in a cerceta ministri, in a-si baga nasul in megaafacerile unor grupuri de interese, in majoritate transpartinice.Faptul ca intr-un an cu mare incarcatura electorala principalii actori de pe scena politica nu-si pot vedea linistiti de campanii si sforarii - iata, nici macar Nastase nu e lasat sa reintre in politica prin bloguri si manevre mai mult sau mai putin virtuale, asteptand decizia presedintelui pentru reluarea urmaririi penale - e de natura sa arate ca mobilizarea impotriva celor doi procurori va fimaxima.De data aceasta insa victoria politicului corupt nu mai este chiar atat de sigura, din simplul motiv ca procurorii si magistratii au simtit in perioada Macovei gustul independentei si al respectului de sine. In plus, Chiuariu are marele merit de a se bucura de dispretul aproape unanim al acestora. Vremea marionetelor cu tafna si tupeu incepe sa apuna. Mai ales in domenii sensibile cum sunt Justitia si Educatia ...

Blogger e folosit de hackeri pentru răspindirea de viruşi

Cel mai popular site de bloguri din lume, Blogger (ex-Blogspot), deţinut de Google, este folosit de hackeri care creează jurnale fantomă şi posteaza articole cu link-uri spre site-uri infectate cu diverşi viruşi, spun specialiştii în securitate citaţi de presa americană. (continuare aici)

Iulian Enache:"Oda lui Patriciu"

Actul I

O fosta colega imi atrage atentia ca ieri, in toate ziarele, subiectul principal pe economic a fost scandalul de la Bursa cu actiunile Rompetrol. Ca n-ar fi anuntat Patriciu la timp Bursa, ca a fost o magarie, ca cineva a facut bani, etc. In Adevarul, liniste si pace, mucles, mers pe burta senin si joc de glezne. Era doar ceva ca pretul actiunilor Rompetrol s-ar putea sa creasca la nu stiu cat.
Trebuie sa marturisesc ca stiu de unde se trage chestia asta, si nu e de la Patriciu. Si nici macar de la redactori. In general, exista prin redactii un redactor sef, un redactor sef-adjunct sau un sef de sectie care controleaza informatiile. Daca unul din astia e batut in cap, o sa blocheze informatia despre patronul ziarului pe principiul "nu scriem de rau despre taticul nostru". Pentru ca-i tremura picioarele la perspectiva de a fi dat afara sau mustrat, se transforma intr-un activist tampit de partid, care dobandeste brusc un elan comunist si cenzureaza ca blegul, stricandu-i afacerea patronului. De ce? Simplu. Cum arata un ziar central care refuza sa dea o informatie la zi despre patronul sau, in aceeasi zi in care restul presei centrale e plina de chestia respectiva? In primul rand da impresia ca patronul i-a dictat direct chestia respectiva, ca patronul are ceva de ascuns si ca ziarul ala, ca atare, nu e de incredere. Pierderi de tiraj, de reclama, de bani. Pentru ca cititorul nu este atat de prost pe cat il cred unii redactori sefi obisnuiti cu viata la Scanteia. Iata cum un elan de trepadus proactiv poate sa faca rau celui pe care crede in mintea lui ca de fapt il apara.

Actul II
Ma uit la ce scrie presa centrala si la ce comentarii scriu cititorii sai pe site-urile ziarelor despre vanzarea a 75% din Rompetrol de catre Patriciu. Toti frustratii, toti comunistii ordinari care pozeaza in capitalisti de bun-simt au pareri. Manie proletara, Patriciu e un hot ordinar, sa-i luam banii si sa-i impartim intre noi, cum isi permite ala sa faca atatia bani, etc.
Acum, nu ca Patriciu ar fi vreun inger. Ceea ce n-a reusit sa inteleaga romanul frustrat este ca nu poti fi om de afaceri si inger in acelasi timp. Nu in Romania. In alte parti, nu multe, poti, dar nici macar acolo nu se intampla. Ceea ce uita tugulanul care munceste patru ore pe santier pe 10 milioane si dupa aia munceste alte opt ore in carciuma la vodca este ca Patriciu a muncit pentru banii aia de i-au sarit capacele. A luat Rompetrol, pe bune sau prin magarii, pe vremea cand avea o cifra de afaceri de cinci milioane de dolari. In 2006 a avut o cifra de afaceri de sase miliarde de dolari. A cumparat rafinaria Vega Ploiesti. In noua luni, i-a triplat cifra de afaceri. Colegii care au scris pe Finante va pot confirma ca isi platea ratele la datoriile pe care le avea la stat cu rigurozitate. Azi, insa, Patriciu este inamicul public numarul unu, pentru ca asa i s-a sculat domnului Basescu. Anchete in weekend la 12 noaptea (atentie, organele abilitate nu lucreaza in weekend decat atunci cand primesc telefoane de la un betiv nervos, pare-se), catuse, noroi, declaratii in presa despre vinovatie inainte ca procesul sa se fi finalizat. In fine, romanisme.
Apropo, domnule presedinte incoruptibil, ce se mai aude cu Rafo? Cat au platit din datorii la stat? Fireste, sunt intrebari retorice, pentru ca din Rafo nu ies bani decat in directia conturilor personale. Altfel nu.
Nu-i plang de mila lui Patriciu. Sunt convins ca a facut destule lucruri necurate ca sa ajunga aici. Insa din toata clica de hoti care apar pe teveuri, e singurul care mi-a raspuns la telefon de fiecare data si mi-a oferit toate informatiile pe care i le-am cerut. Omul mi se pare un capitalist veritabil, si este cu siguranta foarte inteligent. De cate ori l-am sunat, era informat cu tot ce se intampla pe piata petroliera din lumea asta, desi are o armata de oameni care ar trebui sa faca asta pentru el. De aceea, daca este gasit vinovat de hotie, bagati-l la puscarie. Daca nu, lasati-l naibii in pace sa se bucure de banii aia pe care i-a muncit. Si daca vreti si voi bani, nu mai ravniti la aia pe care ii are Patriciu - faceti-i pe ai vostri. Luati si voi o companie si dati-i papa pana se face mare - apoi va puteti cumpara o insula si va puteti declara stat.

Cristian Tudor Popescu:"Directia a Saptea"

Dinspre partea intelectuala a natiei se scurg discursuri indignate cu privire la kivetschul sexualo-morbido-banos-sentimentos care da pe dinafara din canalele mass-media. Vulgaritate, obscenitati, niet kultur, maneaua si madmuzeaua, organul cica de 30 cm al portarului Prunea la pagina intai.

Asa e, acest chiveci e din ce in ce mai greu suportabil, te impinge dincolo de dezgust, in izolare si instrainare - dar partea intelectuala nu isi scoate si ea la iveala organul?

Ba da, la intelectuali, organul lui Prunea este just now capul lui Balaceanu-Stolnici. Capul profesorului, savantului, mentorului, seniorului, povatuitorului Balaceanu-Stolnici.

Prevazut cu barbete, ochelari cu ham, caruntete pieptanata pe spate - capul unui bunic venerabil, al tatanelui spiritual, al boierului liberal, mai sa-i mananci din palma acadeaua intelepciunii pe care ne-o da regulat la televizor si la ziar.

Cum dadea si rapoartele la Securitate medicul Balaceanu-Stolnici. Intocmite stiintific, cu cap, caci capul este organul cu care intelectualul lucreaza cu organele. Cum spuneam, e plina Romania de Leonarji da Vinclu, si nu numai la fotbal. E pacat sa nu fie utilizate toate capacitatile lor. De-aia l-a si facut Securitatea tovaras doctor docent, la cerere, pe d. Stolnici.

Si il mai si platea cu 8.000 lei in 1965, ceea ce a fost si este cat se poate de firesc, asa cum observa asta-vara dl. Gabriel Liiceanu: ce, e mult 10.000 de euro de la buget pentru o discutie a organului cu un intelectual de marca?

In 2006, la semicentenarul TVR, m-am intalnit pentru prima si ultima oara cu d. Stolnici: venea prin Tunelul Timpului, injghebat la intrarea in institutie, la brat cu d-na Mona Musca. Cu d-na Musca, deja cunoscuta sub numele „Dana“, am schimbat un salut din ochi, scurt si trist. D.

Stolnici insa m-a insfacat de cot si mi-a livrat gratuit urmatoarea informatie: „Stii dumneata ca eu am colaborat cu Televiziunea inca de cand s-a infiintat?“ Mi-am desprins usurel membrul si l-am intrebat la randul meu: „Dar cu Securitatea, tot de la infiintare ati colaborat?“

Venerabilul nu s-a socat, nu s-a froasat, nu s-a suparat. A ras cu pofta: „Ehe, si asta era o institutie serioasa, domnu’ Popescu!“ - dupa care s-a topit in Tunelul Timpului.

Cred ca d. Stolnici va continua sa rada si dupa ce va fi cunoscuta frumusetea lui de dosar cat o teza de doctorat. Un gazetar care s-a atins cu Securitatea nici cat o sutime din contactele vanjoase ale d. Balaceanu a fost exclus din presa. Boierul Stolnici ne va fi in continuare mentor, ne va ragai intelepciuni fara sa se tulbure, caci sangele albastru stimuleaza hormonul nesimtirii superioare.

Nu intamplator, de pe rafturile librariilor ne priveste reeditarea cartii distinsului coleg de confesiuni contra cost la organ al d. Stolnici: „Bunul simt ca paradox“, de Al. Paleologu.

Si tot nu intamplator, d. Stolnici este si membru in Colegiul pentru alegerea Patriarhului: intelectualii de vita si popii cu stele sunt baza Directiei a Saptea a Securitatii. Celelalte sase directii ale DSS au disparut, Directia a Saptea va dainui peste vremi, caci ruperea pecetii ei ar aduce pe pamant miezul Armaghedonului launtric romanesc.

Gandul, Cristian Tudor Popescu